Marea mea dragoste este muzica. În liceu m-am îndrăgostit iremediabil de ea. Nu m-a luat în serios de la bun început. Să fiu mai convingătoare, i-am dăruit inima mea, la pachet cu cei mai fragezi ani ai mei, alocațiile, bursele și un bilet de tren la București simbolizând restul vieții mele. Mi-a răspuns generos. Mi-a adus prieteni și dragostea în format fizic, în carne și oase.
Muzica pretinde în continuare ce am mai valoros, timpul, dar sacrificiile sunt mai suportabile în doi. Paradoxal, cu cât ne consumăm mai mult artistic, în folosul proiectelor noastre muzicale, timpul capătă altă consistență, parcă se scurge mai lent, îngăduindu-ne să mai copilărim.
Din când în când mai scot capul dintre bureții fonoizolanți să privesc lumea zgomotoasă de afară. Mă trag de mânecă nou-născuții fostelor mele colege de școală. Îmi sar în ochi pistruii de pe mâinile mamei, ridurile și firele albe ale alor mei. Mă ghiontesc pe trotuar unii de-o seamă cu mine în timp ce-și parchează brunetele pe patru roți. Brr, mi se face frig și dau fuga înapoi în culcușul meu fonoizolant, în brațele celui iubit.
Ca multe alte cupluri, și noi ne facem cumpărăturile la un supermarket din apropiere. Mai ieșim și noi la un film, la munte sau la mare, dar în restul timpului, vară sau iarnă, zi sau noapte, acasă ori în deplasare, noi greierim, iar a greieri presupune un stil de viață specific, fără concedii, fără weekenduri, dar cu multe nopți albe, creative, și mese pe fugă.
Dragostea noastră se măsoară în ce facem pentru muzica noastră. În timp ce prieteni de-ai noștri dezbat ce fel de șifonier să își comande pentru dormitor sau la ce grădiniță să își trimită copilul, pe noi ne frământă ideea de a ne cumpăra un microfon mai bun sau de a ne upgrada PC-ul. Ne preocupă mai mult bugetul pentru un clip sau producția muzicală decât ce și unde mâncăm, cum și pe unde dormim sau în ce fel de casă locuim.
Unii răsuflă ușurați că nu se află în tenișii noștri, alții ne judecă aspru și, tăind în carne vie, își hrănesc iluzia că o să cedăm în patul procustian. Mai sunt și cei care ne admiră pentru libertatea și voința noastră de a ne urma inima. Pe noi nu ne afectează nici unii, nici alții, pentru că nu avem timp să-i ascultăm de ocupați ce suntem să greierim.
