Țin la amintiri. Am strâns de toate, de la oracole, fotografii și poezioare, la pietricele, frunze și conuri de brad, suveniruri gratuite și la îndemână pe unde am drumețit. La fel de mult prețuiesc și amintirile altora. Păstrez sub lacăt discurile părinților și fotografiile lor alb-negru, sms-urile unei prietene către iubitul ei de-atunci (ea mi le-a încredințat), scrisoarea altei prietene către actorul ei favorit și altele asemănătoare.
Totuși, uit multe lucruri. Uit zile de naștere, nume, rețete, locuri, titluri de cărți și de filme favorite, uit unde pun lucruri. Știu că uitarea este firească și benefică atunci când nu sare calul, că face loc altor amintiri, însă mintea nu face deosebiri și câteodată îmi ascunde întâmplări și detalii valoroase. Noroc de arome.
Mirosul este cel mai sensibil simț al nostru, primul care ni se dezvoltă. El ne influențează emoțiile și trăirile, atracția față de sexul opus și gustul mâncărurilor. Că ne ademenesc, ne seduc sau ne liniștesc, aromele nu ne lasă indiferenți. Drept urmare, oamenii de marketing gândesc și dezvoltă experiențe olfactive în jurul brandurilor. Dacă aromele care vă îmbie într-un magazin de parfumuri sau într-o patiserie nu vă mai miră, vă invit să vedeți acest articol.
Ce mai, eu mi-aș dori un album olfactiv care să cuprindă miresmele mele de suflet, cele care mi-au marcat copilăria și adolescența. În locul paginilor parfumate din cataloagele cosmetice, aș răsfoi pe rând, cu nările între foi, aroma de căpșuni a batonului de ciocolată pe care-l primeam de fiecare Moș Nicolae, mireasma portocalelor pe care mulți dintre noi o asociem sărbătorilor de iarnă. Aroma aerului dinaintea primei ninsori sau a celui din prag de primăvară, când mugurii sunt pe cale să se desfacă. Mireasma vegetală a pădurii. Mirosul de curat și aerisit al lenjeriei de-acasă. Parfumul de liliac și zambile. Aroma de cimbru, care-mi amintește de bunica. Parfumul dulce al prunelor puse la fiert pentru dulceață. Parfumul vanilat al gogoșilor. Dar aș include în catalogul meu și mirosuri ceva mai îndoielnice, dar cu rezonanță afectivă mare, cum este mirosul de încins al fierului de călcat din diminețile în care-mi călca mama uniforma albastră pentru școală.
Poate că la un moment dat ne vom putea accesa amintirile în toată experiența lor multisenzorială, nu doar la nivelul formatelor audio-video. Poate că odată cu avansarea tehnologiei de tip 4D, 6D, vom ajunge să ne proiectăm pe ecranele televizoarelor și crâmpeie din realitatea olfactivă a momentelor de referință din viața noastră. Imaginați-vă.
Până atunci vă invit să îmi împărtășiți ce alte arome decât cele enumerate de mine ați prefera să includeți într-un astfel de album sau catalog olfactiv, ce încântări ați alege pentru nările voastre. 🙂
